asa n-a fost sa fie…
Ea…cu ochii umezi si mari il priveste. l-a ascultat rabdatoare si ciudat de calma. dar cuvintele lui nu au atins-o. din tot potopul ala de vorbe nu a retinut decat o singura fraza. cea care i-a surpat intreaga lume.
El…nu poate sa o priveasca. isi pleaca ochii in pamant, dorind sa fie oriunde altundeva in acest moment. numai de s-ar termina mai repede !
Ea…isi musca buzele si respira adanc. ii pare ca pana si plamanii i se impotrivesc refuzand cu incapatanare sa mai primeasca aerul. ar vrea sa tipe, sa planga, sa se jeleasca. dar tace si numai ochii ei il privesc iscoditor. iar tacerea ei il intreaba.
El…ar vrea ca ea sa planga. sau sa il certe. i-ar fi si lui mai usor. o simte inca moale si calda in bratele lui iar tacerea asta il sperie.
Cand ea ii atinge barbia si privirea ei semeata o intalneste pe a lui o simte ca pe un fier incins ce ii arde pielea. cand il intreaba “de ce?” face un pas inapoi si nu ii raspunde. Totul ii pare atat de logic si firesc incat un raspuns ca acesta nu isi are sensul. sau poate nici macar el nu stie. si lucrurile nu-s mai mult decat ar fi trebuit sa fie. cand ea ii spune ca nu se termina aici, el zambeste strengar (acelasi zambet care ii zdruncina lume ori de cate ori il privea). cand ea il priveste furioasa, el se simte increzator. da, asta este ceea ce trebuia sa faca. cu constiinta impacata ii raspunde ca nu se mai razgandeste.
Cand ea nu stie ce sa mai faca el o contempla calm. Si ar pleca suparata, dar nu asa ar vrea sa isi aminteasca acest final. cand incearca sa se lupte pentru ce a fost, el ii spune ca nu are rost. sunt lucruri ce nu mai pot fi salvate. cand lacrimile incep sa ii curga nu incearca sa isi mai ascunda chipul. ca nu vrea sau nu poate sa accepte adevarul nu mai conteaza. de data aceasta destinul nu ii ofera alternative.
cand se simte pe deplin umilita el o vede mai frumoasa decat oricand. a reactionat neasteptat de calm. fara lacrimi prea multe, fara scene si cuvinte ce ar putea fi regretate mai tarziu…s-a terminat cu bine. cand o strange in brate a ramas bun, ea se fereste hotarat si ii promite ca niciodata nu o va mai atinge. lui ii pare un cuvant prea mare….si nu o crede.
cand ii cere sa ramana prieteni…nu se asteapta sa fie refuzat. din cauza asta, raspunsul ei il mira. candva au stat alaturi la doar o rasuflare distanta, candva au visat impreuna si au adormit imbratisati, candva au sfidat singuratatea in colturi opuse de lume si au simtit acelasi dor…
cand ea se recunoaste invinsa el o aproba tacut. sfarsitul nu asa si l-a imaginat. cand ii spune ca are sa-l uite pare impacat. asa e cel mai bine. cand il anunta ca are sa iubeasca iar crede ca o intelege. va merge mai departe. cand ii promite ca va fi o dragoste mai mare, ca are sa iubeasca un altul mai mult, infinit mai mult…el isi doreste ca vantul sa spulbere barbatul ca pe un pumn de nisip.
cand pleaca, nu se uita inapoi. o stie acolo, tacuta si singura, urmarindu-l din priviri. cand il vede plecat ar vrea sa surpe pamantul si sa o inghita numai sa aline durerea. ea stie ca totul are sa treaca mai tarziu. pierzi ceva, castigi ceva…viata e surprinzatoare dar nu lipsita de echilibru.
mirela_mirela207 said,
08/08/2009 at 14:39
Echilibru intre ce si ce? sau intre cine si ce?
A-si vrea sa pot intelege asta!
bluechagrin said,
09/08/2009 at 09:51
pai….eu cred ca totul se intampla cu un scop. si daca la un moment dat trebuie sa trecem printr-o astfel de despartire, nu e cazul sa o consideram un capat de lume, oricat de dureros ar fi. caci viata poate sa ne rezerve multe alte surprize mai tarziu, si sunt experiente prin care e necesar sa trecem ca sa ne formam ca oameni. Echilibrul este intre ceea ce ne da si ceea ce ne ia. Ne ia o dragoste….ne da alta…ne ia un prieten/iubit….ne da acces la parti mai ascunse ale propriului suflet…etc.
Victor said,
12/03/2010 at 14:32
mergand putin mai departe pe teoria echilibrului, poate ca si in relatii exista acelasi echilibru. daca ea a pus prea multa pasiune atunci, pentru a compensa, el a pus prea putina.
insa cred ca o sa te contrazic in ceea ce priveste ultima parte a comentariului tau.. daca ti se ia o dragoste si ti se da alta nu are cum sa fie un echilibru….pentru ca atunci cand cea noua iti vine in suflet o ai pe cea veche acolo iar sufletul tau nu mai este acelasi ca la precedenta. parerea mea este ca cel putin aici nu e ehilibru, este o spirala care duce spre…spre ceva.
bluechagrin said,
13/03/2010 at 00:23
Vic…am auzit candva (nu mai stiu unde sau in ce context) ca intr-o relatie intotdeauna este unul care iubeste mai mult si unul care iubeste mai putin. si sunt sigura ca oricine a zis asta avea dreptate…
din proprie experienta am invatat ca doua iubiri nu pot fi la fel…si cu toate astea nu poti spune ca pe cineva ai iubit mai mult sau mai putin…pur si simplu de fiecare data iubim diferit. Asta nu ne arata decat ca suntem capabili sa daruim enorm…. nu am spus niciodata ca o iubire noua va anula una veche…pur si simplu pierzi ceva, primesti altceva. nicioadata nu ramai cu prea mult sau prea putin….
escmadru said,
24/04/2010 at 13:57
“A-si vrea sa…”
Corect: “As vrea sa…”
Saraca gramatica româna, pe ce mâini a ajuns.
Mai multa lectura, mai multa preocupare pentru limba si – dupa aceea – comentarii literare.
2010 in review « Chagrin's blog said,
03/01/2011 at 00:01
[...] asa n-a fost sa fie… August 2009 5 comments 5 [...]